castigatorii morali ai OC

Tine apa in viata!

Un om, tu! Un pahar cu apa. O poti bea sau te poti spala cu ea. Ambele intru-satisfacerea ta. O analogie incompleta ar indica c-o ai pe lista 'produselor' indispensabile. Dar sa ne jucam putin, doar 3 scenarii: un pahar gol, unul cu apa murdara si unul cu nisip. Ce faci cu ele? Pe primul il vei sparge probabil de vreun perete, setea ducandu-te la capatul puterilor, incet, incet. Din al doilea vei bea, eventual inainte sau dupa ce vei incerca sa-ti racoresti mici petice de piele. Vei sfarsi tragic, nestiind vreodata ce a determinat culoarea aproape inseziabila a lichidului. Cel de-al treilea pahar va avea o soarta asemanatoare cu a celui inutil de gol, cu mentiunea ca nisipul din el, generator de praf, imposibil de utilizat de ai tai plamani, iti va asigura un sfarsit chinuitor.

irina says:

Apa, aerul si "fraerul"

O experienta in targ poate fi una de neuitat. Fie ca sunt tipi bronzati cu burta la vedere, wannabe ninja cu sabii si atacuri miselesti sau simpli negustori moderni care explica elementele esentiale ale unui targ: apa, aerul si fraerul. Sa ne oprim putin la conceptul de apa. De ce este aceasta esentiala intr-un targ? Pentru ca e cald, pentru ca lumea striga si se agita atunci cand vor sa convinga "fraerul". Atunci gura se usuca si e nevoie de hidratare pe cale bucala, nu una de tipul creme extra moisturizing. Daca si in astfel de locuri oamenii constientizeaza importanta apei o campanie prin care noi trebuie sa convingem oamenii sa reduca din consumul de apa ar trebui sa fie usor de facut. In episodul 2 al OC-si aici nu e vorba de Seth, Marissa, Summer si Ryan- membrii AEGIS au o noua misiune. Clientul norocos este Ministerul Mediului si al Dezvoltarii Durabile. Ce vrea acest client? Pe intelesul tuturor, sa nu mai lasati apa sa curga aiurea, sa nu va mai balaciti tot timpul pentru ca puteti fi curati si daca faceti un dus scurt. Risipa nu e buna. Desigur, putem ataca subiectul si pe cealalta parte, apeland la oamenii care nu se spala. Aici e risipa de zgarcenie si nesimtire. Nu, nu vrem asta.For another fascinating episode from the life of AEGIS, stay tuned. Si daca aveti pareri referitoare la apa, consum, apometre, bani aruncati pentru ca va place zgomotul apei curgand-da, exista ciudati care altfel nu pot face un lucru natural si uman, pipi- nu ezitati sa ne spuneti. Si pentru ca vine caldura, sunt sigura ca APA este o problema arzatoare in viata voastra, asa cum este si pentru membrii AEGIS. Buhbye!

undo

Imi cer scuze pentru discutiile inutil pornite. Va rog ignorati ultimele 4 posturi. Nu vreau sa le sterg, n-ar fi corect.

Sa ne intoarcem la Olimpiade, la posturi, briefuri sau linkuri, fiecare dupa caz.

Sa fie democratie!

Sa risipim norii supararii!

Da despre asta as vrea sa vorbesc, despre asa numitul "scandal" intre George si Zoso.... si totusi stau si ma gandesc, scandalul se vinde mai bine a orice, poate ne punem un ad-sense si cu mai multe jigniri de la Zoso facem si noi ceva bani:)), dar in acelasi timp e cam imoral si in cazul asta lipsit de sens.... Nu o sa dau vina pe cineva, nu o sa vorbesc despre moralitate, o sa vorbesc despre preconceptii umane si confuzie:P

Sincer sunt un incepator in lumea blogurilor, dar am inteles ca Zoso, TU esti unul dintre liderii de opinie in blogosfera din partea asta a lumii. Nu am apucat sa citesc multe din articolele tale, nu o sa comentez calitatea lor pentru ca nu stiu exact cum trebuie sa fie limbajul de blogger, nu pot decat sa te felicit pentru ca ai realizat. Stiu ca e dreptul oricui la o parere personala legata de ceea ce vede in jur, dar asta nu inseamna neaparat ca este cea reala, este doar parerea personala, un singur punct de vedere distant, in cazul acesta format prin internet prin vizualizarea unei poze.

Pentru tine George este un baiat de bani gata si un cocalar, poate si pentru altii, dar sincer dincolo de baiatul ala "jmeker" care sta pe un portofel gros e un student ca oricare altul, cu greutatile examenelor, cu visul unei cariere, cu dorinta de a dovedi lumii ca poate fi util, ca isi poate castiga respectul si painea de zi cu zi prin propria munca. Eu il cunosc de putin timp dar ceea ce m-a facut sa il respect e modestia lui si in special optimismul, doar e ambasadorul bunei dispozitii din echipa noastra. Sunt sigur Zoso ca daca l-ai cunoaste in realitate pe George chiar l-ai simpatiza:)

As mintii daca as zice ca nu am tras si eu concluzii pe internet dupa ce m-am uitat la 2-3 poze ale unei persoane, cred ca toti am facut asta, e natura umana care are obiceiul asta ciudat de a compara si clasifica orice,tragem tot timpul concluzii pripite si incadram oamenii in stereotipuri imediat ce observam o asemanare pe care noi o consideram ca apartinand unui grup. Si uite asa se formeaza imaginea persoanelor din jur in fiecare dintre noi, imagine care difera de celelalte a celorlalti, indiferent ca o formam dupa ce vedem o poza, dupa ce vorbim de cateva ori cu persoana sau suntem amici de ani de zile.

Ideea e alta, "with great power comes great responsability" (da e din Spider Man) cand un blogger cu influenta ca tine Zoso scrie un articol despre o persoana, articolul ala poate capata intelesul de adevar pentru foarte multi cititori. Pana la urma cam asta e diferenta intre un blogger si un ziarist, bloggerul isi exprima parerea personala, ziaristul in schimb, cel putin in teorie, incearca sa relateze adevarul maselor si asta inseamna ca isi ia informatiile din surse credibile. Stiu ca bloggerii nu sunt fani ai comparatiei cu ziaristii, dar in momentul in care ajung la nivelul tau de influenta eu cred ca ar trebui sa faca asta.... si uite asa ajungem la conceptul de web 2.0 si la continua schimbare a internetului...

In the END... nobody is right or wrong... we are just humans and human nature is flawed:P

O cafea tare

Dimineata buna incepe cu o cafea, cand iti deschizi computerul si te pui la curent cu diverse. In dimineata aceasta mi-am propus sa mai verific blogul si sa vad ce se mai intampla cu OC. Din pacate, vestile nu au fost foarte bune. Am aflat de problemele unui anumit domn Zoso. Cititndu-i postul legat de cei de la OC am ramas si mai surprinsa. Sunt atatia care comenteaza, degeaba. Eu nu suport ideea de blog. Detest sa scriu si sa vada toata lumea ce gandesc eu. De aceea aberez. Daca am ceva de spus am telefon, am computer si inca nu mi-e greu sa merg in diverse locuri si sa ma intalnesc cu lume. Inca nu am prins virusul exclusivitatii incat sa cred ca ceea ce am EU de spus este atat de important incat trebuie scris pe blog, sa vada tot poporul. Slava Domnului, am prieteni. Asa ca pentru cei care au avut ceva de spus despre blogurile OC, domnilor, e psoibil sa mai existe oameni cu gandirea mea.
Blogul acesta nu ma reprezinta, aici e doar o parte din mine. Acea parte amuzanta care a incercat si altceva decat sa stea sa carcoteasca cu tastatura in brate.
Oricine poate sa faca asta. Am preferat sa ma inscriu la un concurs. Nu e concurs de bloguri, OC presupune altceva. Asa ca, pe viitor, ganditi de 2 ori inainte sa comentati. Nu faceti parte din juriu si nici mcar nu faceti parte din competitie. Nu se ridica niciun semn de intrebare? Si acum, sa ma bucur de cafea totusi!

Schimbare de directie

Initial vroiam ca post-ul asta sa fie despre Conferintele de marti, despre ce am vazut acolo, cu ce am fost de acord si cu ce nu ,insa am fost absolut uimit de rautatea si in acelasi timp ignoranta unor oameni ce se vor inteligenti.

Totul a inceput cand m-am intalnit cu unii oameni la putin timp dupa ce am predat proiectul de inscriere. Ma intrebau pentru ce e , le ziceam Olimpiadele Comunicarii, si ziceau: "ce kkt! ce e ala?". Ramaneam perplex. Nu intelegeam de ce aveau aceasta reactie fara sa stie ce e.

Dar totul a culminat cu un post de la acest zoso care si-a exprimat o parere despre blog-urile de la diferite echipe.Desi nu sunt de acord cu parerea lui este liber sa o aiba.Insa ce m-a frapat a fost cum s-a comentat la acest post.Oameni au inceput sa "loveasca" in participantii de la Olimpiade fara a sti macar de ce sunt capabili acesti oameni sau la ce s-au inscris.

Sincer, e trist cand critici ceva despre care n-ai habar.Prostia ma deranjeaza si incerc sa stau deoparte de cei ce sufera de ea.Ignoranta ma supara si incerc sa o eradichez.Insa cand vad atatia oameni care sufera de amandoua sunt pur si simplu....dezamagit.Dezamagit ca astia sunt oamenii din generatia noastra si ca la asta trebuie sa ma astept si pe viitor.

p.s.:va rog,mult de tot,nu comentati la acest post. Am destule "dovezi" pentru parerile mele pentru a mai fi nevoit sa citesc alte aberatii.

blogger pan la moarte si dincolo de ea

Si ne loveste iarasi. Aceasta comoara nationala, acest guru al vorbelor, al link-urilor si rss-urilor, doamnelor si domnilor, inegalabilul, inepuizabilul, incoruptibilul: zosoo0oo0oo.

In lipsa acuta de subiecte, cazut in dizgratia imaginatiei, alunecand deseori de partea cealalta a realitatii, ataca starea de blogging a olimpicilor in comunicare. Ma deranjeaza, sincer. Nu mi-am dorit vreodata sa ajung printre privilegiatii readeri (cititori, rog iertare) ai maestrului, dar aparent linkuri d-ale lui ma tot urmaresc. De cele mai multe ori ma uimesc prin claritatea cu care maximizeaza una din calitatile enumerate mai devreme.

Respectabile, stiu ca blogosfera nu poate avea decat un conducator, dar refuz sa ma inchin unui despot, refuz sa-mi vad prietenii batjocoriti in a ta constitutie, refuz sa recitesc linkuri primite ca mass-uri, refuz sa accesez o lume in care comment-urile cu tente critice n-au sanse de supravietuire.

Pe scurt nu voi scrie nici cu diacritice pentru satisfacerea matale, nu voi posta de cateva ori pe zi in speranta ca piticu sau visurat au fost fost retinuti la masa de vreo colega de la HR, momentul perfect sa mai punctez pe trafic.ro si in niciun caz nu voi scrie pe blog chestii care par interesante doar pentru ca provoaca discutii. Nu vreau sa devin comercial, nu ma vand pe o mana de click-uri!

Femeia comenteaza..la fotbal

Jucatorul X e la poarta, sacalii ii vaneaza mingea, el dribleaza, sut si gooool(acum comentatorul urla, asa am observat eu ca fac mereu)

Pentru ca putem

Stiti cum primiti pe mail diverse tampenii pe care le ginorati. Asa s-a intamplat si cu invitatia lui Seb de a participa la blogul AEGIS. Ciudat ca l-am ignorat, doar sunt si eu o litera din nume, "I". Dar am ajuns si nu mai plec, dragii mei colegi.
Dupa cum bine stiti, istoria e privita din mai multe perspective.
Avem o istorie a echipei din punct de vedere masculin, putin fantastica.
Seb e in lista mea de yahoo la funnytalkin'. Si e trecut acolo pe merit. Asa ca..eu vorbesc des cu Seb. Intr-o zi imi arunca vestea: vrei sa participam la Olimpiadele Comunicarii? hmm..the sound of that..am zis da. Nu stiam la ce zic da, dar m-am aruncat cu capul inainte. Asa e cel mai frumos, accepti provocarea si dupa vezi daca esti in stare s-o duci la capat.
Ne-am facut si echipa, 2 fete cucuiete si 3 baieti, trei Doamne si toti trei.
Prima intalnire..amuzanta. A doua, la fel. Trebuia seriozitate pentru acest proiect? Noi l-am facut cu haz si ne-a iesit bine. Ce era atat de amuzant?
Cand ai de'a face cu fotbal si femei e imposibil sa nu ajungi la discutii despre tipe bune, frumoase si o alta categorie.
Nu poti sa-ti imaginezi diverse scene unde femeia e Stan si stadionul e Bran.
Ca sa intelegeti: ni s-a cerut sa aducem femei pe stadion, de parca luai femeile in roaba si le carai pana in tribune.
Pentru ca forta iesea din discutie a trebuit sa ne gandim la alte metode. Metode roz, fluffy, trendy, stylish, glossy, toate ingredientele ce compun viata unei femei. Cum Cioroianu a prezis "Schimbarea al fata a Romaniei"-asta pentru ca aceasta carte a intrat peste creativitatea echipei si mi-a pus mici capcane in atentia pe care trebuia s-o acord proiectului- la fel si noi am adus schimbarea la fata a meciurilor de fotbal, a tot ce inseamna stadion. Am crezut ca facem revolutie, ca schimbam mentalitati si ca rescriem istoria. Puteam sa facem asta dar am zis sa lay low si sa facem o campanie. Si pana nu trece pericolul concurentei nu va dezvaluim multe detalii despre campanie in sine. Va spunem ca este tare..doar am ajuns in finala. De ce? Pentru ca putem, pentru ca facem team-building cu mohcacino, chokotoff, chipsuri, vin, bere si meci pe fundal..deh..tre sa fim in tema. Pentru ca nu ne chinuim, suntem naturali, nu ne lipim chestii pe spate, nu ne asortam, nu ne strofocam. Suntem diferiti si de aceea suntem uniti in gandire. Daca am gandi toti la fel am fi plictisitori si am fi doar niste oi dintr-o gloata. Asa ca behaim toti pe voci diferite, important e ca ne intelegem. N-ati prins ideea acestui post? Bai..astia de la AEGIS sunt tari, ma nene!

Pentru ca putem

Stiti cum primiti pe mail diverse tampenii pe care le ginorati. Asa s-a intamplat si cu invitatia lui Seb de a participa la blogul AEGIS. Ciudat ca l-am ignorat, doar sunt si eu o litera din  nume, "I". Dar am ajuns si nu mai plec, dragii mei colegi.  
Dupa cum bine stiti, istoria e privita din mai multe perspective. 
Avem o istorie a echipei din punct de vedere masculin, putin fantastica. 
Seb e in lista mea de yahoo la funnytalkin'. Si e trecut acolo pe merit. Asa ca..eu vorbesc des cu Seb. 
Intro zi imi arunca vestea: vrei sa participam la Olimpiadele Comunicarii? hmm..the sound of that..am zis da. 
Nu stiam la ce zic da, dar m-am aruncat cu capul inainte. 
Asa e cel mai frumos, accepti provocarea si dupa vezi daca esti in stare s-o duci la capat. 
Ne-am facut si echipa, 2 fete cucuiete si 3 baieti, trei Doamne si toti trei. 
Prima intalnire..amuzanta. A doua, la fel. Trebuia seriozitate pentru acest proiect? 
Noi l-am facut cu haz si ne-a iesit bine. Ce era atat de amuzant? 
Cand ai de'a face cu fotbal si femei e imposibil sa nu ajungi la discutii despre tipe bune, frumoase si o alta categorie. 
Nu poti sa-ti imaginezi diverse scene unde femeia e Stan si stadionul e Bran. 
Ca sa intelegeti: ni s-a cerut sa aducem femei pe stadion, de parca luai femeile in roaba si le carai pana in tribune. 
Pentru ca forta iesea din discutie a trebuit sa ne gandim la alte metode. Metode roz, fluffy, trndy, stylish, glossy, toate ingredientele ce compun viata unei femei. Cum Cioran a prezis "Schimbarea la fata a Romaniei"-asta pentru ca aceasta carte a intrat peste creativitatea echipei si mi-a pus mici capcane in atentia pe care trebuia s-o acord proiectului- la fel si noi am adus schimbarea la fata a meciurilor de fotbal, a tot ce inseamna stadion. Am crezut ca facem revolutie, ca schimbam mentalitati si ca rescriem istoria.  Puteam sa facem asta dar am zis sa lay low si sa facem o campanie. Si pana nu trece pericolul concurentei nu va dezvaluim multe detalii despre campanie in sine. Va spunem ca este tare..doar am ajuns in finala. De ce? Pentru ca putem, pentru ca facem team-buildin cu mohcacino, chokotoff, chipsuri, vin, bere si meci pe fundal..deh..tre sa fim in tema. Pentru c anu ne chinuim, suntem naturali, nu ne lipim chestii pe spate, nu ne asortam, nu ne strofocam. Suntem diferiti si de aceea suntem uniti in gandire. Daca am gandi toti la fel am fi plictisitori si am fi doar niste oi dintr-o gloata. Asa ca behaim toti pe voci diferite, important e ca ne intelegem. N-ati prins ideea acestui post? Bai..astia de la AEGIS sunt tari, ma nene!

review

Am fost programati la 10.36. Am fost avertizati ca daca macar unul dintre membrii echipei lipseste, nu intram. Am aflat totodata ca interviurile incep la 10, iar daca una din echipele dinaitea noastra nu se prezinta, incepem prezentarea mai devreme. Calcule fugare ne spun ca de la Iancului pana pe Poligrafiei 4, ne ajunge 1 prin traficul bucurestean, fluent si organizat.

Ajung la 10, Irina la si 5, Capri la si 15. 45 min ne sunt suficiente cu siguranta. In masina le zic si lor ce am citit cu juma de ora inainte, din pura curiozitate, interviul inseamna de fapt, prezentarea orala a proiectului. Putin surprinse? Da. Panicate? In niciun caz. Avem macar un proiect in forma fizica la noi? Normal ca nu, pe una din cele 2 pagini a desenat Capri o fata urata si a disparut. Avem doar juma' de prezentare (adica Irina are). Incep sa ma felicit pentru sesiunea de teambuilding initiala la insistentele mele cu 2 nopti inainte. Daca am fi citit si regulamentul inainte, chiar ar fi fost folositoare. O sa tin minte.

E si 30, Edi a ajuns, ma suna, suntem prin Floreasca, mai aveeem. II zic si lui de prezentarea ce urmeaza s-o facem, rade, stie el de ce.
Pe rand, la si 40, 48, 59, 10:05, 10:15 George ne grabeste telefonic. Nu inteleg cum te poate ajuta asta cand esti in mijlocul unui ocean statut de masini, dar el e George si asta ii ocupa tot timpul.

10:39, conform ceasului din masina lui Capri, dat ingenios cu 7 min inainte, sa nu intarziem (mult). Multumesc pe aceasta cale echipelor dinantea noastra care s-au prezentat, fara ele nu cred ca ajungeam sa scriu acest post. Si totusi, am intrat la 11.24, deh se pare ca nu sutem singurii cu mici probleme cu timpul.

Pana atunci am sociaizat, am ras, iar cu 5 min inainte sa intram, am facut planul prezentarii. Nu l-am respectat si inauntru, dar a fost bine. Fara laptop, minge sau aripioare roz, dar cu trimiteri la istorie si probleme fundamentale rastalmacite, i-am convins, sau s-au convins. Dupa vorba, dupa port ne-au ales. Un juriu simpatic, condus de un microbist infocat, cu care eram chiar tentat sa dezvolt putin discutia (offtopic oarecum), ne-au acordat increderea cuvenita si cu siguranta nu vom dezamagi.

Ne vedem la Conferinte (doar am promis ca venim)!

Optimism

Da, ne-am inscris la Olimpiadele Comunicarii. Da, suntem constienti de concurenta uriasa care ne inconjoara, dar suntem optimisti. Pentru ca n-avem ce pierde. Simplul fapt ca am trecut de prima faza, inscrierea, ne face sa credem ca putem mai mult.
Pe ce ne bazam, s-ar putea intreba unii. Eu ma bazez pe ei! Si e foarte simplu, ma bazez pe seriozitatea Irinei, pe realismul lui Capri, pe fantezia lui George si pe ambitia lui Edi. Mi se par ingredientele perfecte pentru o echipa de succes. Un strop de Seb, p-aici pe colo et voila: avem prima finalista la Comunicare Institutionala!

Mai sunt 7 locuri, bafta celorlalte echipe!

AEGIS

Against ourselves we often turn
Expand the borders furthermore:
Glaives of wisdom throughout the core
Igniting power, passion, burn!
Searching the ways of mystic lore..

Povestea noastră... o capsulă a timpului, mică dar concentrată

Ce pot să spun acum pe ultima sută de metrii? Povestea noastră... era odată ca niciodată... defapt era cam săptămâna trecută. Și începe frumos într-o pauză de curs, în care prindem a vorbi despre advertising, despre spamuri si alte minunății la limita legală a publicității cu profesorul nostru de comerț electronic.

Oricum din vorbă în vorbă ajungem să vorbim despre Olimpiadele Comunicării și uite așa a doua zi Sebi îmi face cunoștință cu George, Andreea si Irina. Și așa începe mica noastră aventură... Câteva pahare mai târziu ajungem să ne cunoaștem mai bine și ne punem pe treabă... De aici sincer nu am mai numărat orele, deobicei le măsor în cafele și sucuri consumate dar țin minte că am intrat noaptea în cafenea și am ieșit când răsărea soarele.

A urmat munca de teren pentru fiecare, să ne înțelegem publicul țintă să îi prindem NADA... așa că mergem la stadion sa vedem un meci de fotbal, în special în cazul fetelor, pentru că suntem adepții probării unui lucru pe propria noastră piele înainte să ne dăm cu părerea, în special când avem 2 fete frumoase în echipă e și mai ușor să găsești un motiv pentru a ieși în oraș... Desigur a urmat și partea mai puțin plăcută, culegerea informațiilor statistice și dăi cu spam pe messenger, mail și hi5 sau forumuri cu formulare improvizate din care speram să învățăm ceva mai mult decât deja credeam că știm...

După o sedință de brainstorming la George acasă în weekend (pentru că are sucuri naturale și podele încălzite) punem totul cap la cap, ne felcităm de parcă am fi găsit leacul pentru cancer iar după un moment euforic, pentru că așa e în viață, când ești în culmea fericirii cu capul în nori nu vezi piatra de care te împiedici și te trântește la loc pe pământ... am uitat să facem blog-ul.... Și uite așa o poveste despre pasiune pentru publicitate, prietenie, aventură și vise mari ce trebuia să se întindă pe mai multe capitole a ajuns comprimată în forma de acum... nu știu dece mă duce ci gândul la teoria relativității... oricum povestea noastră e o capsulă a timpului mică dar concentrată.

The END of a story.... actually it is not the END, it is only THE BEGINING