Povestea noastră... o capsulă a timpului, mică dar concentrată

Ce pot să spun acum pe ultima sută de metrii? Povestea noastră... era odată ca niciodată... defapt era cam săptămâna trecută. Și începe frumos într-o pauză de curs, în care prindem a vorbi despre advertising, despre spamuri si alte minunății la limita legală a publicității cu profesorul nostru de comerț electronic.

Oricum din vorbă în vorbă ajungem să vorbim despre Olimpiadele Comunicării și uite așa a doua zi Sebi îmi face cunoștință cu George, Andreea si Irina. Și așa începe mica noastră aventură... Câteva pahare mai târziu ajungem să ne cunoaștem mai bine și ne punem pe treabă... De aici sincer nu am mai numărat orele, deobicei le măsor în cafele și sucuri consumate dar țin minte că am intrat noaptea în cafenea și am ieșit când răsărea soarele.

A urmat munca de teren pentru fiecare, să ne înțelegem publicul țintă să îi prindem NADA... așa că mergem la stadion sa vedem un meci de fotbal, în special în cazul fetelor, pentru că suntem adepții probării unui lucru pe propria noastră piele înainte să ne dăm cu părerea, în special când avem 2 fete frumoase în echipă e și mai ușor să găsești un motiv pentru a ieși în oraș... Desigur a urmat și partea mai puțin plăcută, culegerea informațiilor statistice și dăi cu spam pe messenger, mail și hi5 sau forumuri cu formulare improvizate din care speram să învățăm ceva mai mult decât deja credeam că știm...

După o sedință de brainstorming la George acasă în weekend (pentru că are sucuri naturale și podele încălzite) punem totul cap la cap, ne felcităm de parcă am fi găsit leacul pentru cancer iar după un moment euforic, pentru că așa e în viață, când ești în culmea fericirii cu capul în nori nu vezi piatra de care te împiedici și te trântește la loc pe pământ... am uitat să facem blog-ul.... Și uite așa o poveste despre pasiune pentru publicitate, prietenie, aventură și vise mari ce trebuia să se întindă pe mai multe capitole a ajuns comprimată în forma de acum... nu știu dece mă duce ci gândul la teoria relativității... oricum povestea noastră e o capsulă a timpului mică dar concentrată.

The END of a story.... actually it is not the END, it is only THE BEGINING